Gândul de dimineaţă – 5 ianuarie 2016

Mai bună este întristarea decât râsul.

( Eclesiastul 7:3 )

Într-o familie cu 3 băieți, părinții îl așteptau pe al patrulea, dar când s-a născut li s-a spus că este fată. Nu au putut accepta această idee, așa că micuța Nancy, cum o botezaseră, a crescut visând să fie băiat.

În 2009, Nancy a trecut la fapte pentru a deveni… Nathan. Prima operație de schimbare de sex, din cele trei, a fost un eșec. „Am pregătit dulciuri pentru a sărbătorii noua naștere, dar, prima data când m-am văzut în oglindă, am avut o aversiune față de noul meu corp”, a povestit ( de acum ) Nathan unui jurnalist care i-a scris povestea. Două cicatrice uriașe, pe piept, erau martorele unei excizii de identitate: Nancy nu mai era. După a treia operație, în care medicii trebuiau să „îl construiască”, de data aceasta, pe Nathan, pacientul a rămas îngrozit. „Sunt un monstru”, au fost cuvintele lui Nathan. Corpul respingea transplantul care trebuia să îl facă să se simtă bărbat.

În 2013, tulburat de suferința psihică și măcinat de durerile fizice fără sfârșit, Nathan le-a cerut medicilor să îi ofere „un sfârșit demn”, să îl eutanasieze. Povestea tragică a lui Nathan a ajuns să fie relatată de presa internațională, pentru că moartea lui îi putea atinge pe oameni în moduri, uneori, greu de bănuit.

Probabil că cea mai la îndemână discuție avea să fie cea privind eutanasia: e morală sau nu? Dar, chiar și făcând abstracție de această întrebare, istoria lui Nathan încă are lecții de oferit. Unora le va vorbi despre responsabilitatea unui părinte de a-și accepta copilul. Altora le va vorbi despre nevoia de a calcula dezavantajele și riscurile dorințelor noastre pentru a vedea dacă într-adevăr merită.

Istoria lui Nathan nu este plăcută. După ce o citești, nu te lasă cu zâmbetul pe buze ca o poveste cu final fericit. Însă e bine să prețuim neliniștea pe care o simțim în fața suferinței ( a celorlalți, ca și a noastră ), pentru că, de multe ori, această neliniște ascunde comori de înțelepciune mai mari decât fericirea.

Alina Kartman

solascriptura.ro