Gândul de dimineaţă – 29 martie 2016

Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.

 ( Psalmul 119:161 )

Un lup și-un miel pe malul pârâului s-au dus

Să-și potolească setea. Și lupul sta mai sus,

Iar mielul mai devale. Și, lacom și mișel,

Îi căuta gâlceavă acestui pașnic miel.

„Cutezi să-mi tulburi apa, mie, lup cu faimă?”

„Nu!” îi răspunse mielul cuprins de-o mare spaimă,

„Nu, nene, cum ţi-nchipui așa ceva cu cale,

Când apa dinspre tine spre mine curge-n vale?…”

„Dar m-ai bârfit, știu bine, cu șase luni în urmă!”

„Nici nu eram pe lume să zburd, ca azi, pe lunci…”

„Tătâne-tău, desigur, m-a ponegrit atunci!”

Și sfâșie, tâlharul, neprihănitul miel.

Cei răi scornesc pretexte ca-n oarba lor cruzime

Pe cei fără prihană să poată să-i oprime.

Lupul și mielul – Fedru