Gândul de dimineaţă – 26 decembrie 2015

Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.»

( Isaia 49:22 )

Cu mai bine de un secol în urmă, un englez se afla în Cuba. El locuise, pentru o vreme, în America şi devenise cetăţean american. La scurt timp după sosirea lui în Cuba, în 1867, a izbucnit războiul civil. Autorităţile locale au crezut că este spion, l-au arestat, l-au judecat şi l-au găsit vinovat. S-a emis un ordin pentru execuţia sa. Procesul se desfăşurase în limba spaniolă, astfel că bietul om nu ştia ce urma să se întâmple. În cele din urmă, când şi-a dat seama că fusese găsit vinovat şi că urma să fie împuşcat, a trimis atât după consulul britanic, cât şi după cel american. El le-a spus întreaga poveste, şi-a susţinut nevinovăţia şi le-a cerut protecţia, ca cetăţean al acestor ţări.

Consulii i-au cercetat cazul şi au descoperit că omul spunea adevărul. Ei s-au dus la generalul cubanez şi i-au spus: „Omul pe care l-ai condamnat la moarte este nevinovat.” Dar generalul le-a răspuns: „El a fost judecat după legile noastre şi a fost găsit vinovat. De aceea, trebuie să moară!”

A sosit dimineaţa când trebuia să aibă loc execuţia. Soldaţii au săpat un mormânt şi au pus în el un coşciug cu capacul deschis. L-au aşezat pe condamnat la marginea gropii şi l-au legat la ochi cu o pânză neagră. În timp ce soldaţii aşteptau ordinul de tragere, consulii au sosit în grabă la locul execuţiei. Consulul britanic a sărit imediat din trăsură, a luat steagul Imperiului Britanic şi l-a înfăşurat pe condamnat în el. Consulul american a făcut la fel cu steagul Statelor Unite. Apoi, ei s-au adresat ofiţerilor cubanezi: „Trageţi asupra acestor steaguri, dacă îndrăzniţi!” Aceştia nu şiau putut asuma acest risc. Steagurile reprezentau două guverne puternice şi astfel au salvat viaţa acestui om.

solascriptura.ro