Gândul de dimineaţă – 21 noiembrie 2015

Ah, pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!

( Psalmul 7:9)

Spre deosebire de Policrate din Samos, care a început ca pirat şi a sfârşit ca tiran, Dionisos al Siciliei a început ca tiran şi a sfârşit ca pirat. De câte ori vistieria sa era pe cale să se golească, Dionisos organiza expediţii de jaf, prădând coastele bogate ale Etruriei cu aceeaşi înverşunare cu care etruscii le prădau pe ale Siciliei. Dar renumele de pirat lipsit de scrupule, Dionisos şi-l va cuceri în legătură cu o aventură al cărei erou a fost filozoful Platon.

Dion, cumnatul tiranului, era un tânăr cult, iubitor al artelor şi al filozofiei. El îi propuse lui Dionisos să-l invite la Siracuza pe filozoful Platon, care îl va sfătui cum să-şi refacă finanţele ţării. Zis şi făcut. Scurtă vreme după sosirea sa la Siracuza (în jurul anului 360 î.Hr.), filozoful îşi expuse punctul de vedere: nu expediţiile de jaf împotriva etruscilor sunt în măsură să însănătoşească finanţele ţării, ci reducerea cheltuielilor la curte şi încurajarea agriculturii.

Tiranul Dionisos răspunse că va începe imediat cu reducerea cheltuielilor, renunţând să-l mai găzduiască pe filozof şi că-l va trimite în patrie cu Dion cu tot. Dionisos îi porunci căpitanului de vas, pirat şi om de încredere de-al său, să-i ducă pe cei doi oaspeţi în insula Aigina şi să-i vândă acolo la târgul de sclavi. Aşa se face că marele Platon era cât pe ce să-şi sfârşească viaţa ca sclav de galeră.

Din fericire, se găsiră prieteni binevoitori care îi răscumpărară, pe el şi pe discipolul său Dion, aducându-i la Atena. Mai târziu, Dion căzu răpus de pumnalul unui asasin tocmit de cumnatul său Dionisos, iar Platon îl plânse ca pe un discipol preferat.

Piraţi şi corsari – Horia Matei

solascriptura.ro