Gândul de dimineaţă – 2 noiembrie 2015

Căutați în cartea Domnului și citiți !

( Isaia 34:16 )

Benjamin Franklin s-a născut la 17 ianuarie 1706, lângă Boston, Statele Unite. Tatăl său era mic fabricant de săpun cu o numeroasă familie, Benjamin fiind cel de-al 17-lea copil. Fiecare copil trebuia îndreptat către o meserie, ceea ce făcu și cu Benjamin. Tatăl său a vrut să-l facă preot, dar neavând cu ce plăti taxa școlară, a trebuit să renunțe la planul său și, rând pe rând, l-a dat pe fiul său la diferite meșteșuguri, doar-doar va alege unul care să-i placă.

Mizeria prin care a trecut nu l-a descurajat și nici nu l-a împins pe căile pierzările. Ea a fost pentru Benjamin un puternic stimulent care a aprins în sufletul lui dorul după eliberarea de sărăcie, dorul de muncă, de fapte mari. Băiatul însă îi plăcea să citească din cărțile pe care le găsea la îndemână. Citea orice. Cartea a fost călăuza sigură care, veghind alături de el, îmbogățindu-i creierul și înnobilându-i sufletul, a făcut din Franklin un exemplu de virtute, pildă strălucitoare pentru orice tânăr care năzuiește spre bine și frumos.

Văzând tatăl său înclinarea spre carte, socoti că dându-l la tipografie va nimeri pe placul băiatului. Așa s-a și întâmplat. Îi plăcu la tipografie și, din cauza cărților, „adesea”, spunea el, „luam câte o carte, o citeam toată noaptea, iar dimineața o aduceam înapoi, ca să nu se cunoască lipsa ei din prăvălie”. Adeseori zorile dimineții îl găseau citind, dar el n-a neglijat niciodată munca zilei. Niciodată patronul pentru care muncea n-a avut pentru el cuvinte de nemulțumire. Cât timp lucra la patron, toată energia și toată capacitatea sa și-o punea în slujba întreprinderii unde își câștiga existența – aceasta i-a dictat conștiința și totdeauna a fost stimat și respectat. Felul în care a știut să se achite de datoriile sale și cum a știut să muncească a servit drept exemplu multor generații.

Vieți de oameni

solascriptura.ro