Gândul de dimineaţă – 18 ianuarie 2016

Nu voi căuta la înfățișare, nu voi linguși pe nimeni; căci nu știu să lingușesc: altfel, într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.

 ( Iov 32:21-22)

Preste ramul unui sorb
S-așează domnul corb,
Țiind în plisc o bucată
De caș, ce-o avea furată.
Vulpea, cum l-a mirosit,
Sub acel sorb au venit,
Și-n sus căutând, îi zice:
-„Bună ziua, venetice.
Cât ești mândru și frumos!
Dacă versul cel duios
Ți-i c-a penile odoare,
Tu-ntreci pe privighetoare!”
Corbul pliscul au căscat,
Și vrând versul să înceapă,
Cașul pe pământ îl scapă.
Atunci vulpea brânza apucă,
După ce o și îmbucă,
Către corb, spre mângâiere,
Zice: -„En ascultă vere,
Cel ce știe lingușala
Să îndoapă-n socoteala
Celuia care-l ascultă.
Astă daună nu-i prea multă
Pentr-un adevăr curat.”
Atunci corbul rușinat,
Giură că minciuni c-acele
Alte dăți n-or să-l înșele.

Corbul și vulpea – Gheorghe Asachi

solascriptura.ro