Gândul de dimineaţă – 10 decembrie 2015

Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat. Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”.

( Psalmul 31:12,14 )

Povestește Constantin Bacalbașa: „La 27 august 1872, a murit în spitalul Pantelimon, după o lungă și crudă boală, în cea mai neagră mizerie, fără ajutor de nicăieri, în mijlocul nepăsării generale, poetul Dimitrie Bolintineanu.

Poet al redeșteptării naționale, fost ministru al cultelor și instrucțiunii, acest om, asistat, în anii cei din urmă ai bolii și mizeriei sale, numai de un singur prieten devotat, anume Zane, a murit neștiut aproape de nimeni, iar cadavrul lui a stat în spital până ce oarecare membrii ai familiei l-au ridicat și l-au dus în comuna Bolintinul din Vale, unde a fost înmormântat.

Nimeni, absolut nimeni n-a urmat trupul neînsuflețit al poetului, nicio coroană, nici chiar ministrul cultelor și instrucțiunii n-a trimis măcar un delegat.

Rareori ingratitudinea omenească a fost atât de cinică.”

Bucureștii de altădată – Constantin Bacalbașa.

solascriptura.ro