Copiii si religia

9th oct. 2012
copilul si religia

Carismaticul ateu Richard Dawkins pretinde în cartea sa, Himera credinței în Dumnezeu, că educarea copiilor într-o atmosferă religioasă este o formă de abuz, care le va marca în mod defavorabil viitorul. Mai multe studii științifice desființează însă această teză.

Educația religioasă îmbunătățește calitatea vieții copiilor, în același fel în care spiritualitatea îi face mai fericiți și pe adolescenți și adulți. Mai exact, religia îi ajută pe cei mici să simtă că viața lor are sens și valoare, și le sporește capacitatea de a dezvolta relații profunde și de calitate.

Trei motive pentru care educația religioasă în copilărie este benefică

Copiii cu părinți religioși au un comportament mai frumos și mai bine adaptat la cerințele societății decât ceilalți copii, susține un studiu publicat, în anul 2008, de jurnalul Social Science Research.

Potrivit lui John Bartowski, sociolog la Universitatea de stat din Mississippi și coordonator al cercetării, religia este bună pentru copii din trei motive.

Primul este acela că rețelele religioase furnizează un sprijin social semnificativ pentru părinți, ajutându-i să își îmbunătățească semnificativ calitățile de educatori ai copiilor lor. Copiii crescuți în astfel de rețele și care văd că mesajele educative ale părinților lor sunt susținute și de alți oameni „pun mai degrabă la suflet mesajele pe care le aud acasă,” susține Bartowski.

Al doilea motiv este că valorile vehiculate în mediile religioase sunt adesea pro-familie și includ sacrificiul de sine. Aceste valori „pot fi foarte foarte importante în formarea modului în care părinții interacționează cu cei mici și, de asemenea, pot influența și modul în care copiii răspund cerințelor părinților,” a mai spus cercetătorul.

Un al treilea motiv este acela că organizațiile religioase acordă calității de părinte un statut de sacralitate în ceea ce privește scopul și a semnificația sa.

O responsabilitate sacră

Și cercetători neimplicați în studiu îi susțin concluziile. Sociologul Bradford Wilcox, de la Universitatea Virginia a confirmat faptul că unii părinți percep sacralitatea responsabilității lor, spunând că pentru aceștia „a se asigura că ai lor copii intră în Rai este mai important decât a se asigura că vor intra la Harvard”.

Alți cercetători spun însă că nu atât religia, cât spiritualitatea are un impact benefic asupra copiilor. Practicile religioase, precum frecventarea unei biserici, rugăciunea și meditația, au doar un efect mic asupra fericirii copiilor, susține un studiu publicat în Journal of Happiness Studies.

Efectele stării de bine spirituale s-au făcut observate și la adolescență, când tinerii care se bucurau de un nivel înalt al stării de bine spirituale aveau și o sănătate psihică mai bună. Detalii despre această corelație au fost prezentate în Journal of Pediatrics și Journal of Adolescent Health.

Copiii, înclinați natural spre a crede într-un Creator

Revenind însă la impactul religiei asupra copiilor, un psiholog de la un seminar teologic aduce în discuție un element foarte interesant. Justin L. Barrett susține că, potrivit cercetărilor din domeniul dezvoltării cognitive a copiilor, aceștia au o înclinație naturală către religie. Mai exact, atunci când sunt expuși la observarea lumii naturale ei au intuiția unui Creator atotputernic, aflat la originea tuturor lucrurilor sau fenomenelor din natură.

Barrett, care a scris și o carte pe această temă, Born Believers: The Science of Children’s Religious Belief, își explică punctul de vedere într-un interviu pentru Christianity Today. El spune că cei mici au o dispoziție naturală de a crede că lumea înconjurătoare are sens și că, deși au o puternică înclinație în a vedea cotribuția unui Creator al lumii, „ei sunt lăsați să se întrebe cine este acest Creator”.

De aceea, Barrett îi încurajează pe părinți și educatori să nu le transmită copiilor idei religioase superficiale „presupunând că dacă un concept este dificil pentru un adult, el va fi dificil și pentru un copil. Știm că acest lucru nu e valabil în dreptul învățării muzicii sau a limbajului. De ce ar fi pentru religie?”.

Un ultim aspect pe care îl evidențiază Barrett și care ar putea fi o punte de legătură cu afirmația lui Dawkins este că este vital pentru educația religioasă a unui copil să îi vadă pe părinții lui purtându-se în conformitate cu religia lor, într-un mod perfect natural. Un copil forțat să adopte valori religioase în care părinții nu cred ar putea fi, într-adevăr, traumatizat prin expunerea la ipocrizie. Însă un copil care moștenește stilul de viață marcat de religie al părinților, și care este educat să vadă religia ca o relație cu divinitatea, ar putea avea premise pentru viață mult mai sănătoase decât copiii crescuți în medii seculare.

sursa: semneletimpului.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.