Gândul de dimineaţă – 4 mai 2016

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.

( 1Timotei4:7 )

Desenele animate sunt excesiv de violente. Însă nu doar desenele cu un conținut agresiv (fie în comportament, fie în limbaj) reprezintă o problemă. Chiar şi animațiile evaluate ca bune, lipsite de agresivitate şi de care copiii s-au îndrăgostit, pot avea anumite carențe educaționale. Problema lor este un anumit tip de conținut, în spatele căruia se ascunde o perspectivă asupra vieții care merită să fie analizată. Aşa sunt, de exemplu, filmele cu prințese.

Acestea sunt constatări ale unui amplu proiect de cercetare condus de Carmen Fought, profesoară de lingvistică la Pitzer College, şi Karen Eisenhauer, asistenta ei. „Noi nu considerăm că fetele au un anumit mod standard de a vorbi sau de a se comporta”, a spus Fought. „Nu se nasc plăcându-le o rochie roz. La un moment dat, noi le învățăm asta. Deci o mare întrebare este de unde îşi obțin fetele ideile despre a fi fete.”

Încă este greu de estimat în ce măsură acest gen de ecranizări pot afecta modelul feminin pentru copii. „Sunt aceste filme atât de bune pentru modelul pe care îl prezintă, încât să merite să fie vizionate?” se întreabă cercetătorii. Întrebarea nu se referă doar la idealul de frumusețe (destul de artificial), cu un impact negativ asupra imaginii de sine. Peggy Orenste, de la New York Times, într-o recentă carte a ei „Cenuşăreasa mi-a mâncat fetiţa”, este alarmată de varianta ireală, cu un potențial negativ, al unor modele de prințese. În opinia ei, părinții sunt puşi în situația de a lupta din greu şi de a face ei alegeri în locul copiilor, deoarece altfel „nu există o alegere. Disney nu îţi dă de ales.” Peggy a abordat fenomenul din postura de mamă. Evident, subiectivismul nu poate fi eliminat. Însă, „atunci când începi să urmăreşti acest gen de scenarii, ar trebui măcar un pic să îți pui întrebări”, sună invitația la precauție a lui Fought.

Semnele Timpului