Gândul de dimineaţă – 31 iulie 2016

31st iul. 2016

Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

( Luca 6:40 )

Nicolae Grigorescu s-a născut în anul 1835, în comuna Pitaru din judeţul Dâmboviţa. Tatăl său, arendaş şi apoi îngrijitor de moşie, moare tânăr încă, cu durere în suflet că-şi lasă pe drumuri soţia şi pe cei şapte copii. Nenorocită şi îngrijorată, soţia îşi ia copiii şi se mută la Bucureşti la o mătuşă sărmană din Cărămidari. Ca să şi-i poată creşte, lucrează din zori până noaptea târziu, la început singură, mai târziu cu fetele ei. „Biata mamă, cu acul ne-a crescut, fără să se plângă şi fără să zică o vorbă rea”. Dragostea ei mare era copilul Nicu, cel mai înţelept şi cel mai plăpând şi pe care-l învăţa singură să scrie şi să citească.

Cu atâta ştiinţă de carte numai, dar cu o atragere instinctivă spre frumuseţea icoanelor, intră ca ucenic, în vârstă de 10 ani, la un iconar: „Om sucit, Dumnezeu să-l ierte… mă punea de măturam, de legănam copilul şi când voiam să mă uit cum zugrăvea icoanele, mă gonea de lângă el… Câteodată numai, când frecam bine culorile, se îmblânzea şi-mi arăta cum se fac sfinţii… Atunci eram atât de fericit! Mă uitam la el ca la Dumnezeu.”

Istorii regăsite

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.