Gândul de dimineaţă – 30 septembrie 2015

Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

( Psalmul 19:9-10 )

Într-o vreme, Nastratin ajunsese cadiu(judecător turc). Avea îndatorirea să împartă dreptate celor păgubiţi, vătămaţi ori nedreptăţiţi în vreun fel, dar treaba nu era deloc uşoară. Odată veniseră la el doi bărbaţi. Unul îl pâra pe celălalt cum că nu i-a plătit banii ce i se cuveneau pentru munca pe care a depus-o.

– Uite, cinstite cadiu, spunea reclamantul, omul acesta tăia lemne în pădure. Eu, văzând cum se trudeşte, m-am gândit să-i dau o mână de ajutor. De aceea, m-am aşezat pe un buştean şi, de câte ori lovea dânsul cu toporul în lemnele ce le avea de spart, eu strigam un heei-rup! heei-rup! şi astfel îi uşuram munca. Când treaba s-a isprăvit şi el şi-a vândut lemnele, nu mi-a dat nicio para, ceea ce nu este drept.

– Dumneata, omule, ce zici? Sunt adevărate cele spuse de tovarăşul dumitale? îl întrebă Nastratin pe pârât.

– Adevărate, cadiule, adevărate, răspunse omul cu năduf.

– Atunci fă bine şi scoate din chimir banii pe care i-ai câştigat şi pune-i aici pe masă, îi porunci Nastratin.

Surprins şi indignat de aşa hotărâre, omul se supuse totuşi şi deşertă banii pe masă. Nastratin luă fiecare bănuţ în parte şi îl aruncă pe podea. După ce isprăvi cu toate paralele, se întoarse către pârâcios şi îl întrebă dacă a auzit sunetul banilor ce cădeau pe jos.

– Am auzit, cadiule, cum să nu aud, îi răspunse acesta.

– Ei, atunci înseamnă că ai încasat ceea ce ţi se cuvenea pentru heei-rup-urile ce le-ai strigat. Tu, omule, care ai depus toată munca, ia-ţi banii înapoi căci ţi se cuvin de drept, şi mergeţi în pace.

Isprăvile lui Nastratin Hogea

solascriptura.ro