Gândul de dimineaţă – 28 iunie 2016

Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.

( Proverbe 18:8 )

„Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose!” (fr. „Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!”) – Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla – actul II.

Sunt cuvintele din faimoasa tiradă a lui Don Basilio, care i-a inspirat compozitorului italian Rossini, nu mai puţin faimoasa „Arie a calomniei”. Autorul, punându-l pe Don Basilio să facă elogiul calomniei, arată că cei care folosesc această armă perfidă, strecoară în mod conştient veninul minciunilor, convinşi că măcar un strop va rămâne în sufletul oamenilor, de pe urma unor astfel de ponegriri.

De aici, această expresie, aplicată defăimătorilor fără scrupule, de tipul lui Don Basilio, care se bucura şi râdea mefistofelic văzând cum o şoaptă calomnioasă ia încet-încet proporţii:

„Şi se-ntinde ca un val,

Ca un foc, ca un cutremur,

Ca urgia ce produce

Un dezastru infernal.”

La rândul lui, Beaumarchais s-a inspirat din Francis Bacon care, în lucrarea sa „De dignitate et augmentis scientiarum” (cartea a 8-a, cap. II), exprimă o idee identică, într-o formă care e şi ea aproape identică: „Audacter calumniare, semper aliquid haeret” (lat. Calomniază cu îndrăzneală, până la urmă tot se prinde ceva).

Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre – I. Berg