Gândul de dimineaţă – 28 februarie 2016

Nu plânge: Iată că leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.

 ( Apocalipsa 5:5 )

Între leu și mâța care ți se cuibărește în poală, asemănările dintre feline sunt evidente. Învăluite într-un camuflaj elegant și echipate cu arme mortale, felinele dezvăluie ceea ce veterinarul britanic David Taylor numește „esența războinicului șlefuit, perfect”.

Mereu am avut o oarecare teamă de pisici, iar acum, pășind alături de un leu-african-cu-coamă-neagră, de 227 kg, știu și de ce. Josef, leul de lângă mine, este dresat. „Cel mai bun leu din branșă” – spune radios proprietarul lui, Charlie Sammut. Josef a jucat rolul leului MGM și le-a pozat animatorilor de la Disney pentru Regele Leu. Josef este o „pisică” de succes la Hollywood.

Dar Josef nu este domesticit. Nici o felină mare nu poate fi vreodată îmblânzită, fapt dificil de ignorat acum, când urcăm pe colinele fermei din Salinas Valley, unde Josef este la el acasă. Pășește cu fluiditatea unei fâșii de mătase în bătaia vântului. În mod deliberat – fără urmă de ezitare. „Felinele nu iau nimic cu chirie. Ele sunt proprietari” – se spune. Leii sunt proprietarii a tot ce văd cu ochii. În timp ce mergem, aud un mârâit înfundat. Mârâie Josef? Poate știe că astăzi este în afara orelor de serviciu. Plimbarea asta este o favoare făcută unui jurnalist curios.

Ne oprim pe coama unui deal și Josef își împinge fața în poala mea. Mi s-a întâmplat ca pisici de casă să mă întâmpine astfel. La porunca lui Charlie, se rostogolește pe o parte și mă lasă să mângâi un nor de coamă, înmiresmat ca iarba uscată. Apoi Charlie flutură o bucată de carne în fața lui Josef. Haț! gogalt! gata. Încă un mârâit. În mod clar, e vremea să ne îndreptăm spre casă.

National Geographic