Gândul de dimineaţă – 27 martie 2016

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

 ( 1 Petru 5:7 )

Într-o seară, cu mulţi ani în urmă, cineva a sunat la ușă și ne-a îndemnat, pe mine și pe familia mea, să ne vaccinăm împotriva vărsatului de vânt. Era doar unul dintre miile de voluntari care sunau la ușile din tot orașul New York. Oameni speriaţi stăteau cu orele la cozi pentru a se vaccina. Se deschiseseră puncte de vaccinare nu doar în toate spitalele, ci și în staţiile de pompieri, în fiecare sediu al poliţiei și în marile fabrici din oraș. Mai mult de 2.000 de medici și asistente munceau febril zi și noapte, vaccinând locuitorii New York-ului. Opt oameni din New York aveau vărsat de vânt – și doi muriseră. Două decese la o populaţie de aproximativ 8 milioane de locuitori!

Adevărul este că trăiesc în New York de foarte mulţi ani, și nimeni nu a sunat vreodată la ușa mea să mă avertizeze în privinţa bolii emoţionale pe care o provoacă grija, o boală care, în aceeași perioadă, a produs de 10.000 de ori mai multe dezastre decât vărsatul de vânt.

Niciun voluntar nu a venit să sune la ușa mea pentru a mă avertiza că una din zece persoane care trăiesc în Statele Unite va avea la un moment al vieţii o cădere nervoasă – provocată, în majoritatea cazurilor, de griji și conflicte emoţionale. Așa că scriu aceste rânduri pentru a suna la ușa dumneavoastră și a vă avertiza!

Vă rog să puneţi la suflet cuvintele dr. Alexis Carrel: „Cei care nu știu să lupte cu grijile, mor tineri.”

Dale Carnegie