Gândul de dimineaţă – 26 octombrie 2015

Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.

( Galateni 6:8 )

Atunci când ne referim la un om extraordinar ne gândim, în primul rând, la cei care au avut niște însușiri speciale și care au știut să le valorifice la maximum. Dar stau lucrurile chiar atât de simplu?

Fiecare dintre noi ne naștem cu o ”teamă”. Această ”teamă”, dacă vreți, este ca un fel de cartelă conținând programele unei mașini. Cele mai multe dintre aceste programe pot oferi o cale normală de aplicare a lor și o alta a ispitei. Același om, înzestrat, să zicem, cu geniul mecanicii, prin tema sa, poate urma o cale normală, ajungând un remarcabil inventator sau, urmând calea ispitei, un celebru spărgător de case de bani.

Dar sunt și programe care pot conduce mai mult la ispită decât la o cale normală, ca, de pildă, acela care-ți dezvoltă o înfățișare armonioasă. Și dezvoltarea acestui program sub imperiul ispitei te poate conduce la decăzuta condiție de narcisist, de adorator asiduu și constant al propriei persoane.

Având de mic pasiunea definițiilor, l-am întrebat odată pe tatăl meu cum poate fi definit un hoț care nu fură niciodată în viața lui. Tatăl meu a zâmbit ușor, complice, din colțul buzelor, și mi-a spus: ”Un om foarte cinstit !” E ușor să nu furi când te-ai născut cu o cartelă (temă) de om cinstit, dar câtă luptă trebuie să se dea în sufletul unui hoț înnăscut, ca să nu fure?

Ei bine, pentru mine, acești oameni întrec extraordinarul extraordinarului, pentru că își biruie tema prevăzută cu atâtea ispite care-i împovărează. Și acesta rămâne pentru mine criteriul de bază în analizarea oamenilor de seamă.

Christian Ioanid

solascriptura.ro