Gândul de dimineaţă – 19 februarie 2017

19th feb. 2017

Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.

( Psalmi 119:111 )

„Nu eşti în apele tale” – îmi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat.” E adevărat. Când eşti prost dispus devii, brusc, „obiectiv”. Vezi lucrurile şi oamenii în lumina lor „adevărată”, adică insuficientă: vezi penumbrele lumii, stârnit de propria ta penumbră.

Dimpotrivă, când eşti bine dispus, totul ţi se pare tolerabil. Ierţi. Iertarea e un chip al bunei dispoziţii. Trebuie să nu uităm asta când vorbim de iertare în perimetrul creştinătăţii. A obţine starea interioară din care să emane, fără efort schimonositor, iertarea, e a obţine o egală şi iradiantă bună dispoziţie.

Creştinul adevărat e bine dispus. Credinţa însăşi e o formă de bună dispoziţie. Numai buna dispoziţie salvează iertarea de la mereu posibila ei alunecare în strictă condescendenţă, în bonomie ipocrită, în ilustrare mieroasă a unei simple ideologii.

Dar când eşti bine dispus? Când eşti îndrăgostit. Sau când tocmai ai răspuns unei întrebări grele. A fi tot timpul ca unul care e îndrăgostit şi care a înţeles… Aceasta ar putea fi cheia bunei dispoziţii. Și a credinţei.

Andrei Pleşu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.