Gândul de dimineaţă – 16 februarie 2016

Ne bucurăm chiar și de necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aduce nădejdea.

 ( Romani 5:3-4 )

Patru lumânări ardeau încetișor și, dacă ascultai cu atenție, puteai chiar să le auzi vorbind. Prima a spus:

– Eu sunt Liniștea. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor…
Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins.

Apoi a vorbit cea de-a doua:

– Eu sunt Credința. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine; nu cred că mai are vreun rost să ard…
Când a terminat de vorbit și aceasta s-a stins.

– Eu sunt Iubirea, a spus cea de-a treia. Nu mai am putere să ard, căci oamenii mă dau la o parte  ca pe un lucru fără valoare. Ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viața lor…
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.

Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare și, văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.

– Voi ar trebui să fiți mereu aprinse…

Cea de-a patra lumânare i-a șoptit ușor:

– Nu-ți fie frică! Atât timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranța!

Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins și pe celelalte.

solascriptura.ro