Gândul de dimineaţă – 12 septembrie 2016

Când a luat Isus oţetul, a zis: «S-a isprăvit!» Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.

( Ioan 19:30 )

Acta est fabula (lat. „Piesa a fost jucată, s-a sfârşit”) În teatrul din antichitate nu existau programe care să anunţe subiectul, actele şi distribuţia piesei. Publicul nu-şi dădea seama că spectacolul s-a terminat şi, păstrându-şi locurile, aştepta ca actorii să-şi continue jocul. De aceea se încetăţenise în acea vreme obiceiul ca, la sfârşitul reprezentaţiei, să se anunţe: „Acta est fabula”, adică „Piesa s-a sfârşit”.

Expresia s-a răspândit repede, trecând, de pe scena teatrului, pe scena vieţii, unde şi-a păstrat acelaşi sens care indică un final, o încheiere. „Acta est fabula” au fost ultimele cuvinte pe care împăratul Augustus le-a rostit pe patul de moarte, – adică „Piesa e terminată, viaţa mea s-a încheiat!”

„La farce est jouée” („Farsa s-a isprăvit”) a spus şi marele scriitor francez Rabelais în cele din urmă clipe ale vieţii. Cuvântul „farce” apare aici cu sensul său medieval, de reprezentaţie teatrală comică.

Şi astăzi, expresia „Acta est fabula” se întrebuinţează spre a anunţa un sfârşit, un deznodământ.

Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre – I. Berg