Dieta vegetariană

8th apr. 2016
dieta vegetariana
Dieta vegetariană, asociată cu o incidență crescută a cancerului. Ce înseamnă acest lucru?

Dieta vegetariană este elevul din prima bancă, mereu dornic să fie atent la ce se întâmplă, cu temele făcute, de la care leneșii din spate ar vrea să copieze, dacă ar putea, dar primesc oricum nota de trecere, așa că nu se obosesc.

Literatura de specialitate are dificultăți când e vorba să pună punctul pe „i” și să stabilească efectele pe termen lung ale alimentaţiei vegetariene – a nu se confunda, cum se întâmplă, cu stilul de viață vegetarian (care include exercițiu fizic regulat și evitarea fumatului și a alcoolului). Până în acest moment, datele susțin clar că dieta vegetariană este asociată (nu cauza) unei incidențe mai scăzute a obezității, a bolii coronariene, a hipertensiunii și a diabetului zaharat. Probabil (dar cu dovezi științifice încă sub focurile de tun ale cercetărilor), aceste beneficii se datorează scăderii colesterolului LDL, a tensiunii arteriale și a indicelui de masă corporală, care sunt de asemenea asociate cu dieta vegetariană. Un aspect foarte important de reținut este acela că beneficiile menționate nu sunt asociate intrinsec cu vegetarianismul, al cărui conținut nutrițional este foarte variabil – și cartofii prăjiți sunt tot hrană vegetală.

Un studiu recent a fost interpretat de presă ca aducător de dovezi că totuși elevul din prima bancă nu e chiar așa de bine pregătit, mai precis titlurile sunau cam așa: dieta vegetariană crește riscul de boli de inimă și riscul de cancer. Ca idee, există aproximativ o sută de tipuri de cancere, fiecare cu genetica și biologia lui, așa că afirmația „crește riscul de cancer” este una vagă.

Studiul original, publicat de revista Molecular Biology and Evolution („Positive selection on a regulatory insertion-deletion polymorphism in FADS2 influences apparent endogenous synthesis of arachidonic acid”, Kumar et al), se referă la studierea incidenței unor gene implicate în metabolismul acizilor grași polinesaturați.

Acizii grași polinesaturați cu lanț lung (LCPUFA) au, printre altele, funcția de regulatori ai procesului inflamator. Ei sunt obținuți de organismul uman fie prin consum direct de produse animale, fie prin sintetizarea lor din alți acizi grași cu lanț mai scurt. Această a doua cale este controlată de genele studiate în articolul menționat. Ipoteza studiului este că vegetarienii se bazează pe această a doua cale metabolică, iar o eventuală mutație a genei le-ar oferi un avantaj de adaptare.

Studiul analizează transversal două populații – tradițional vegetariană şi, respectiv, omnivoră – și constată că într-adevăr există o variantă genică la populația vegetariană. De asemenea, mai constată și că oamenii cu varianta genică prezentă au o concentrație mai mare a unui anumit LCPUFA (acidul arahidonic), implicat și el în procesele inflamatorii. Concluzia studiului este că gena studiată influențează la nivelul fiecărui individ sinteza de acizi grași.

Ca direcții de studiu ulterior (și este important să înțelegem că lucrurile nu sunt demonstrate, ci se ridică ipoteze): în condițiile unui sistem alimentar bazat pe acid linoleic, persoanele cu variația genică specifică grupului vegetarian ar trebui să aibă un nivel bazal al acidului arahidonic mai crescut, ceea ce ar putea însemna că au un potențial inflamator mai ridicat și o incidență mai crescută a bolilor cronice asociate inflamației. Sunt cel puțin trei ipoteze de studiat. Cercetările vor demonstra dacă lucrurile stau într-adevăr așa şi lanțul de cauzalitate presupus este corect. Până atunci, să ne stăpânim entuziasmul împotriva elevului din prima bancă.

Fotot Andrey Kiselev

Sursa: semneletimpului.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.