Copilul si terorismul

Cum îi putem ajuta pe copii să depăşească teama de terorism?

Zilele acestea, mai mult ca oricând, Europa trăieşte într-o atmosferă de indignare, de nesiguranţă şi de teamă. Cum trăiesc oare copiii aceste momente şi cum îi putem feri de trauma şi de frica de terorism?

Teama este o reacţie emoţională normală care apare în momentul perceperii unei ameninţări. În general, lumea simte teamă în faţa unei boli, în faţa durerii sau a morţii, temeri pe care oricine la un moment dat le experimentează, mai mult sau mai puţin. Însă există şi alte tipuri de teamă, care ţin de mediul social în care trăim, cum ar fi teama produsă de acţiunile teroriste. Mai mult ca oricând, zilele acestea orice european ştie ce înseamnă acest lucru.

Cu ceva timp în urmă, acţiunile teroriste aveau loc undeva, departe de noi şi afectau doar anumite sectoare ale societăţii. Astăzi au loc în oraşele noastre, pe străzile noastre, curmând viaţa oricui le iese în cale, fără distincţie, copil, tânăr, adult. Terorismul creează o teamă nouă, şi anume aceea de a fi victima acţiunilor violente în orice moment, fără niciun motiv anume, sau aceea de a trăi într-o atmosferă nesigură, asfixiantă, care te face să te întrebi în fiecare dimineaţă dacă te vei putea întoarce acasă seara. Probabil la adulţi, această teamă poate fi depăşită mai uşor, dar cum le putem explica copiilor ce se întâmplă şi mai ales cum îi putem proteja de epidemia de teamă?

Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH), dezastrele naturale, violenţa şi terorismul pot provoca durere fizică şi mintală în rândul tinerilor şi copiilor, motiv pentru care rolul părinţilor este vital. Aceştia trebuie să observe comportamentul copiilor şi să identifice modul în care răspund traumei create şi care sunt reacţiile emoţionale pe care le au. În unele cazuri, este posibilă intervenţia specialiştilor pentru a oferi ajutorul necesar în recuperarea copilului.

În cazul traumelor emoţionale, mintea reacţionează la durere prin provocarea unor gânduri negative, a unor sentimente dureroase şi chiar a unor comportamente extreme, precum frică puternică, retragere şi distanţare de cei din jur, deficit de atenţie și de concentrare, probleme în ceea ce priveşte somnul, violenţă şi o stare de alertă permanentă, ca şi cum în orice moment s-ar putea întâmpla ceva rău, notează nimh.nih.gov.

Cum le explicăm copiilor acţiuni precum cele de săptămâna trecută de la Paris, pe care nici noi nu le putem înţelege? Cum îi ajutăm să-şi depăşească teama?

Primul aspect de care trebuie să ţinem cont este vârsta lor. În cazul copiilor mici, ar trebui evitată expunerea la ştiri şi imagini violente. Chiar dacă avem impresia că joaca îi captivează în mod exclusiv în timp ce televizorul sau radioul ne informează la fiecare minut ce se întâmplă în jurul nostru, ochii şi urechile copiilor sunt atente şi înregistrează orice, chiar şi imagini şi informaţii care le pot face rău.

Unii copii de vârstă medie pot fi interesaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor şi acesta este momentul în care părinţii le pot explica, pe înţelesul lor, evenimentele care au loc în lume. Dacă nu sunt interesaţi să afle mai multe şi se află încă în lumea jocurilor, lăsaţi-i acolo. Vor avea destul timp să afle ce înseamnă teroarea sau moartea.

Copiii mai mari află în mod inevitabil ce se întâmplă în jurul nostru. Discuţiile pe această temă îi pot ajuta să vadă lucrurile în mod corect, să le înţeleagă şi mai ales să conştientizeze importanţa vieţii şi să se bucure de fiecare moment, ca şi cum ar fi ultimul, notează psychologytoday.com.

Părinţii trebuie să le ofere o atenţie deosebită copiilor: să-i asculte, să caute să le înţeleagă simţămintele şi să-i ajute să înfrunte realitatea. De asemenea, să evite orice alt lucru care le-ar putea provoca stres copiilor, cum ar fi despărţirea pentru o perioadă de ei, din diferite motive, probleme nerezolvate la şcoală, probleme în familie sau cu alţi copii etc. Deşi uneori este greu, părinţii trebuie să le explice copiilor ceea ce s-a întâmplat, în mod sincer şi în acelaşi timp să-i lase să-şi exprime sentimentele şi opinia în legătură cu acele evenimente.

Însă copiii nu trebuie obligaţi să vorbească despre un anumit lucru care i-a afectat sau le-a provocat durere, atâta timp cât ei nu sunt pregătiţi să vorbească. Nici nu trebuie să li se pretindă curaj, pentru că în felul acesta s-ar simţi şi mai copleşiţi: pe de-o parte, de eveniment în sine,iar pe de alta, de faptul că nu pot face faţă aşteptărilor părinţilor. Părinţii trebuie să reacţioneze cu mult calm, fără supărare atunci când reacţiile copiilor nu sunt tocmai cele mai bune, iar comportamentul lor lasă de dorit; ei trebuie să înţeleagă cauza acestora şi să încerce să rezolve problema, nu să-i certe sau să-i pedepsească, pentru că acest lucru ar înrăutăţi şi mai mult situaţia.

Indiferent de vârstă, copiii trebuie să simtă căldura părinţilor, dragostea şi simţământul de siguranţă oferit de aceştia, pentru a-şi putea menţine echilibrul emoţional.

Foto: Petin | Dreamstime.com

Sursa: semneletimpului.ro