Gândul de dimineață – 19 iunie 2016
Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
„Nu-mi amintesc să-i fi privit cu nostalgie pe ceilalți copii alergând și dorindumi să mă pot alătura lor. Eu eram mult mai fericit, deoarece aveam cărțile. Preferam oricând să citesc (…).
Îmi amintesc că după ce s-a născut fratele meu, Stanley, și am căpătat sarcina de a avea grijă de el, dădeam ocol cartierului de douăzeci-treizeci de ori, în vreme ce citeam, ținând o carte rezemată de mânerul căruciorului. Țin minte cum mă întorceam de la bibliotecă cu trei cărți, având câte una sub fiecare braț și citind din a treia. Cu alte cuvinte, eram un clasic «șoarece de bibliotecă».
Pentru cei care n-au pasiunea cărților, ar putea părea ciudat ca un individ să citească întruna, lăsând viața cu toate farmecele ei să treacă neobservată pe lângă el, irosind zilele lipsite de griji ale tinereții. Viața însă este minunată atunci când ești fericit; zilele sunt lipsite de griji când sunt fericite, iar jocul gândului și al imaginației îl depășește cu mult pe cel al mușchilor și tendoanelor. Permiteți-mi să vă spun, dacă n-o cunoașteți din proprie experiență, că cititul unei cărți bune, afundarea în cuvinte și idei, reprezintă pentru unii oameni (de pildă, pentru mine) o fericire de o incredibilă intensitate.
Dacă vreau să-mi amintesc de pace, seninătate și plăcere, mă gândesc la mine însumi așa cum eram în acele toropite după-amiezi de vară, cu spătarul scaunului proptit de perete, cu cartea în poală, întorcând paginile. Poate că în viața mea au existat, la răstimpuri, note mai acute de extaz, momente copleșitoare de triumf și satisfacție, dar în privința fericirii senine și liniștite, nu există alte clipe cu care să le pot compara.”
Isaac Asimov