Gândul de dimineață – 19 ianuarie 2017

Aș vrea ca să mă ierți, copile,

Că n-am să-ți las în urma mea palate,

Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,

Nu am știut că într-o zi vei fii departe.

Nu, dragul meu copil, eu n-am furat

Și n-am averi să-ți las ca moștenire,

N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat,

Și cât mi-aș fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut, copile, și-ai plecat,

Și tu și sora ta v-ați dus mânați de soartă,

Eu am rămas cu sufletu-ntristat

Și încă vă aștept plângând singur la poartă.

Și știu că uneori vă mai gândiți la mine,

Dar viața voastră nu-i ușoară.

Acum când zilele-mi sunt mai puține

Aș vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrânețea,

Dar nu mă plâng și nu vă chem,

Și dacă Domnul mi-ar întoarce tinerețea,

Fără regrete și-ndoială

Eu mi-aș dori ca să trăiesc la fel.

Și dacă nu puteți veni, o să vin eu

Să vă aduc câte ceva ca să puneți pe masă,

N-am să vă spun cât mi-e de greu,

Când voi veniți atât de rar

Și ați uitat cum e acasă.

Aș vrea ca să mă ierți, copile,

Că n-am să-ți las în urma mea palate,

Și dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine

Să nu lăsați zambilele să moară neudate…

Bătrânețe – Dorin Dumitru