Gândul de dimineață – 19 decembrie 2015
Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul lui.
Marele chimist și binefăcător al omenirii Louis Pasteur (1822-1895) nu arăta ca un copil minune. Deși era atent la ore, îi plăcea în vacanță să umble hoinar cu camarazii lui și să meargă la pescuit. Dar îngrijirile mamei și sfaturile tatălui au făcut din el un elev bun. În 1842 a trecut bacalaureatul în litere și pe cel în științe, având calificativul „mediocru” la chimie. Admis la Școala Normală din Paris, în 1843, sub lumina maeștrilor săi – Dumas, Delafasse și Biot – se va desfășura activitatea originală a lui Pasteur care avea să revoluționeze cristalografia, biologia și patologia.
În afară de greutățile de neînlăturat ale cercetărilor științifice, Pasteur a avut mult de luptat cu ignoranța opiniei publice, cu indiferența autorităților administrative, dar le-a învins pe toate grație ardoarei lui științifice care nu cunoștea nicio piedică.
Întotdeauna Pasteur a îndemnat generațiile tinere la muncă și cercetări științifice. „Oricare ar fi cariera pe care o îmbrățișați”, spunea el, „să aveți totdeauna un scop măreț. Să aveți cultul oamenilor mari și al lucrărilor mari. Fericit este acela care are în sine un ideal de frumusețe și căruia i se supune: ideal artistic, ideal știițific, ideal patriotic, ideal al virtuților evanghelice! Acestea sunt izvoarele de unde ies gânduri mari și fapte mari. Toate sunt luminate de reflectarea infinitului. Nu vă lăsați molipsiți de scepticismul sterp care ponegrește, să nu vă pierdeți curajul în ceasurile de mâhnire când bântuie câteodată o țară… Oricât de mult sau de puțin să fi fost înlesnite de soartă ostenenile voastre, trebuie, când vă apropiați de un țel înalt, să aveți dreptul să spuneți: «Am făcut ce am putut!».”
Vieți de oameni
solascriptura.ro