Gândul de dimineață – 18 septembrie 2015
Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere. […] ca să te scape și de nevasta altuia, de străina, care întrebuințează vorbe ademenitoare
Povestește Ion Ghica: „Pe vremea aceea [domnia lui Caragea] nu era lucru lesne de a fi galant și nu fiecine îndrăznea a face curte. Când un tânăr punea gând rău pe o fată, el putea să dea cu ochii de tatăl sau de fratele ei, și atunci, nici una, nici două, popa îi și cânta «Isaiia dănțuiește», și căsătoria, deși silită, era valabilă.
Dacă bietul tânăr avea a face cu o muiere măritată, treaba devenea mai serioasă, pentru că «răsplata» depindea mult de breasla la care aparținea bărbatul ultragiat. Măcelarii luaseră obiceiul să umfle pe galanți cu țeava, ca pe berbeci, și-i trimitea acasă în căruță. Croitorii se serveau de foarfecile cele mari de teșghea. Un băcan ce găsise pe un cuconaș sub scară, la nevasta lui, după ce l-a despuiat în pielea goală, l-a uns cu catran din creștet până în tălpi, i-a pus o pereche de coarne pe cap, l-a legat răstignit de mâini pe un drug, i-a legat un căluș în gură și l-a luat în șfichiul biciului pe pod, de fugea lumea de dânsul ca de Ucigă-l toaca, încât nici chiar slugile lui nu au voit să-l primească în casă. A doua zi l-a găsit vizitiul ascuns în ieslele din grajd. Pe un alt cuconaș bărbatul l-a uns cu miere pe piele și l-a lăsat o zi întreagă pradă muștelor și viespilor.”
Opere – Ion Ghica
solascriptura.ro