Gândul de dimineață – 16 noiembrie 2016
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.
„Minte sănătoasă în corp sănătos”, dictau latinii și s-a reținut până în zilele noastre. Totuși mottoul este astăzi mai degrabă asociat cu modul în care hrana ne influențează dispoziția decât cu ideea simplă că sănătatea fizică, în ansamblul ei, ne ajută să gândim mai clar. Cine ia în calcul și odihna atunci când se referă la celebrul „mens sana…”?
Refacerea forțelor fizice este un aspect deseori neglijat între măsurile pe care le luăm pentru a duce o viață sănătoasă, odihna ajungând la coada listei de priorități.
Unii cred că a fi ocupat non-stop este o caracteristică a oamenilor importanți și utili. Însă a-ți refuza odihna fizică nu este o virtute. Este o formă de mândrie. Devenim iritabili când suntem obosiți. Nu ne mai bucurăm de ceea ce avem, nu mai prețuim la fel de mult oamenii.
Alții confundă odihna cu inactivitatea, însă adevărata odihnă nu este doar fizică. Cineva poate se odihnește fizic zăcând în fața televizorului, dar este foarte posibil ca lucrul acesta să nu fie genul de odihnă psihică și spirituală de care are nevoie.
Sunt și persoane care cred că ar fi egoist din partea lor să își rezerve timp pentru odihnă când sunt atâtea lucruri de făcut și când cei din jur au atâta nevoie de ele. A-ți lua timp pentru odihna personală aduce beneficii întregii familii și chiar prietenilor tăi, pentru că, fiind mai în formă, vei putea să răspunzi mai bine nevoilor lor. Întotdeauna vor fi vase de spălat, rufe de călcat, camere de aspirat. A te epuiza pentru ceva ce, în definitiv, nu durează și a renunța la unele standarde imposibil de ținut pot părea două extreme, însă uneori adevărata odihnă înseamnă și să știi la ce și când să renunți.
Semnele Timpului