Gândul de dimineață – 16 februarie 2017

Samuel Bistrian s-a născut în satul Benești, județul Arad, și este al nouălea într-o familie cu 12 copii. Oricât ar fi încercat, părinții lor nu reușeau să întrețină familia și Samuel își amintește că nu aveau hainele de care aveau nevoie și că mergeau de multe ori la culcare flămânzi. Viața familiei lor a luat o altă întorsătură după Revoluție, când au reușit să emigreze în SUA cu ajutorul unor cunoștințe din Chicago. Samuel avea atunci opt ani.

La început, nu le-a fost ușor deloc, dar copiii fuseseră învățați de părinți să fie responsabili și darnici. Din puținul lor, le trimiteau prietenilor rămași acasă haine și încălțăminte. La 25 de ani, Samuel trăia din plin visul american. Copilul flămând și desculț era demult lăsat în urmă. La interior însă, lucrurile erau complet diferite. „Mă simțeam atât de gol sufletește. Mă gândeam că viața trebuie să fie mai mult decât atât.”

Ideea care i-a schimbat viața a venit de la un producător de pantofi. La fiecare pereche vândută, acesta dona o pereche oamenilor nevoiași. Samuel și-a amintit de prima lui pereche de cizme de cauciuc pe care a primit-o și de bucuria pe care a simțit-o că se putea juca fără să se ude la picioare. S-a gândit la copiii care înghețau de frig la fel cum a suferit el și a decis să deschidă o afacere de tipul „cumpără una donează una”. Așa că, a renunțat la serviciul lui foarte bine plătit și a adus la viață o idee care i-a produs mai multă satisfacție decât și-ar fi putut imagina. Roșii, albastre sau galbene, cizmele de cauciuc ale lui Samuel sunt purtate de zeci de mii de copii săraci din toată lumea.

Astăzi, dorința lui Samuel este să motiveze pe cât mai mulți oameni să schimbe acele lucruri care au un ecou în sufletul lor: „Eu mult timp am crezut că nu pot. Oricine poate să facă ceva. Are nevoie doar de inițiativă. Eu, când văd ceea ce pot să fac, chiar și pentru un singur copil, mă umplu de o bucurie pe care nu o pot explica.”