Gândul de dimineață – 14 octombrie 2015

Se spune că există cam trei trepte în capacitatea de a asculta și de a înțelege: treapta „indiferenței”, la care simți că vorbele tale zboară pe lângă urechile celui ce te ascultă, treapta „simpatiei”, la care simți că cel ce te ascultă reușește într-adevăr să te și înțeleagă, și treapta „empatiei”, la care cel care te ascultă îți dă senzația că ți-a luat asupra lui parte din problemele tale și te-a eliberat într-o mare măsură de „povară”.

Iată ce a spus un scriitor medic din Anglia despre capacitatea de a asculta:

„O parte esențială a abilității de a asculta este «identificarea», o temporară punere de o parte a propriilor convingeri și prejudecăți, o abandonare a propriului cadru de referință și a dorințelor cu scopul de a experimenta lumea interioară a interlocutorului, de a încerca să te așezi în papucii lui. Această identificare a celui ce ascultă cu cel care îi vorbește este, în esență, o mărire și o extindere a noastră înșine, o dobândire a unor cunoștințe de care n-am avea altfel parte. Mai mult încă, din cauză că această «identificare» implică o abandonare temporară a propriei personalități, ea ne înlesnește o totală «acceptare» a celuilalt. Simțind această acceptare, vorbitorul se va simți din ce în ce mai puțin vulnerabil și din ce în ce mai înclinat să se destăinuiască celui care îl ascultă. Pe măsură ce se întâmplă aceasta, vorbitorul și ascultătorul cresc în apreciere unul pentru celălalt și duetul acestui dans al dragostei poate începe.”

solascriptura.ro