Gândul de dimineață

Allamby a crescut în Cleveland, într-o familie de americani de culoare, cu doi frați și trei surori. O familie cu statut financiar modest, în care mama era casnică, iar tatăl lucra ca fotograf part-time și vindea vase de gătit din ușă în ușă.

Facultatea nu putea fi o opțiune realistă pentru Carl. A început să lucreze la un magazin de piese auto și a devenit atât de pasionat de mașini, încât clienții îl căutau nu doar pentru a cumpăra piese, dar și pentru ca să le repare mașinile.

Iar băiatul a muncit cu pasiune, până a devenit unul dintre cei mai buni mecanici din zonă. A deținut, pentru 18 ani, propria lui firmă de reparații auto.

În cele din urmă, Allamby și-a propus să se întoarcă la școală, pentru că își dorea să aibă o educație care să-i permită să înțeleagă mai bine lumea afacerilor, în care se ghidase până atunci după instinct, muncă grea și pasiune.

În 2006, a început să meargă la cursurile de seară de la Ursuline College, evitând cu grijă clasa de biologie, căreia nu-i vedea niciun loc în viitorul său deja bine creionat. În cele din urmă, a fost nevoit să urmeze și cursul de biologie, pentru a absolvi, iar în acel moment s-a îndrăgostit fulgerător de medicină. S-a gândit că ar putea studia în continuare, pentru a deveni infirmier sau asistent medical.

Perioada studiilor n-a fost ușoară, a râs atunci când oamenii l-au avertizat că programul unui medic este foarte aglomerat. „Când ai deținut o afacere mică, o săptămână de 80 de ore este ca o vacanță”, a spus el.

Steven Brooks, șeful serviciului de urgență de la spitalul Akron spune că personalul a fost impresionat de Allamby, care deține abilități sociale deprinse în anii săi de lucru cu clienții, pe care majoritatea medicilor rezidenți nu le au de la început.

De asemenea, pacienții de culoare din mediul rural beneficiază de serviciile sale și îi permit să creeze legături pe care le-ar refuza medicilor caucazieni, pentru că au încredere în el. „Mă aflu de multe ori în diferite spitale în care inevitabil vine un pacient de culoare care îmi spune: «Slavă Domnului, în sfârșit am un frate aici»”, spune medicul.