Gândul de dimineață – 11 februarie 2017
Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.
Nancy Hutton este profesor-asociat la Universitatea de Medicină „Johns Hopkins”, din Statele Unite. În același timp însă, lucrează și ca specialist în îngrijirea paliativă a copiilor și în servicii de hospice pediatric. Meseria pe care o practică zilnic presupune îngrijirea copiilor cu cele mai mari probleme de sănătate – fie că este vorba de copii grav afectați de disfuncționalități neurologice, care provoacă retard sever, fie de copii bolnavi de cancer terminal. Ca specialist în îngrijire paliativă, rolul dr. Hutton nu este acela de a vindeca, ci acela de a ameliora simptomele unei boli în dreptul căreia, de multe ori, singura certitudine este că nu se va vindeca. Cel mai greu, spune ea, este atunci când nici măcar nu se știe de ce boală suferă acel copil.
În practica dr. Hutton, a le da vești rele părinților face parte din fișa postului și, deși a acumulat experiența unor ani buni de lucru, medicul mărturisește că încă se simte uneori copleșită de durerea aparținătorilor pacienților ei. „Când un copil moare… când sunt foarte întristată de lucrul acesta sau când nu pot face nimic cu adevărat ca să ameliorez situația,” spunea dr. Hutton, „trebuie să fiu calmă și să nu fug, să nu mă gândesc la emoțiile mele în acea situație.”
Raportul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă așază meseria de medic printre cele mai „toxice” din punct de vedere psihologic: „Profesorii, asistentele și medicii raportează deseori niveluri ridicate de conflict, anxietate și nevoia de a-și ascunde emoțiile.” Aceste elemente contribuie semnificativ la creșterea climatului de stres la locul de muncă și devin rapid o problemă de eficiență la locul de muncă.
Semnele Timpului