Gândul de dimineață – 11 aprilie 2016

Trăia pe vremuri în statul Ohio un om care făcea mături și le vindea din orășel în orășel, trimițându-și angajații cu căruța. Odată, a trimis niște mături în Pittsburgh, în statul Pennsylvania, orășel care se afla la 100 de kilometri depărtare. Căruțașul care trebuia să le ducă era nou angajat; de fapt, era la prima lui călătorie de afaceri. El a reușit să se descurce foarte bine cu încărcătura din căruță, până când a ajuns pe malul de vest al râului Alleghany, ale cărui ape, în anotimpul acela, erau destul de umflate. Râul era traversat de un pod construit după o metodă veche, acoperit pe toată lungimea lui cu un fel de coviltir și semăna cu un tunel. Când omul s-a apropiat cu căruța de intrarea în tunelul cel lung al podului de lemn, a oprit caii și a privit construcția plin de îngrijorare și neputând să se hotărască. Confuz, după câteva clipe de gândire, s-a întors și a parcurs din nou drumul lung spre casă. Desigur, patronul se întreba ce putuse oare să se întâmple de omul se întorsese cu măturile nevândute. Acesta i-a explicat că, atunci când a ajuns la podul acela acoperit, a privit spre capătul celălalt și, întrucât deschizătura i s-a părut atât de mică, s-a gândit că n-ar putea niciodată să încapă prin ea căruța lui plină de mături. Așa că se întorsese din drum… Bineînțeles că patronul l-a concediat imediat după aceea. Omul și-a pierdut slujba din cauza lipsei lui de perspectivă. El nu avea acea calitate pe care trebuie să o aibă orice bărbat sau femeie care vrea să reușească în viață: calitatea de a stărui, de a continua chiar și atunci când nu se poate vedea celălalt capăt al drumului. Cu alte cuvinte, îi lipsea perseverența.