Gândul de dimineață – 1 septembrie 2016
Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viață lungă și-i voi arăta mântuirea Mea.
Valea râului Hunza, aflat la granița dintre India și Pakistan, este de multe ori numită și „oaza tinereții”. Oamenii din această regiune aproape nu se îmbolnăvesc niciodată și arată mereu tineri, iar durata de viață ajunge până la 140 de ani.
Mulți dintre locuitori trăiesc peste 100 de ani și este considerat ceva normal. Oamenii din Hunza au fost descoperiți de europeni în anul 1920 de către un doctor scoțian numit MakKarrison care a trăit o perioadă îndelungată alături de ei. Acesta le-a documentat viața și a descoperit că secretul pentru longevitatea acestora este dieta lor. Scoțianul a descoperit că mănâncă puțină carne și iau masa doar de două ori pe zi. În plus, înoată în apa înghețată, iar o plimbare de 15-20 km este cât se poate de normală. Bircher detaliază felul în care trăiește poporul din Hunza în cartea sa „Hunza-people who do not know disease” (Poporul Hunza – oamenii care nu cunosc boala):
– dieta e dominată de fructe și legume;
– mănâncă multă hrană nepreparată, crudă;
– consumă foarte puțină sare;
– alcoolul și dulciurile sunt consumate foarte rar.
În 1963, o echipă medicală franceză a mers într-o expediție în Hunza și au stabilit că speranța medie de viață este de 120 ani. Mai mult, în 1977, în cadrul unui congres despre cancer, potrivit mai multor oameni de știință, în Hunza s-a constatat absența cancerului în orice formă.