Copilul și terorismul

Cum îi putem ajuta pe copii să depășească teama de terorism?

Zilele acestea, mai mult ca oricând, Europa trăiește într-o atmosferă de indignare, de nesiguranță și de teamă. Cum trăiesc oare copiii aceste momente și cum îi putem feri de trauma și de frica de terorism?

Teama este o reacție emoțională normală care apare în momentul perceperii unei amenințări. În general, lumea simte teamă în fața unei boli, în fața durerii sau a morții, temeri pe care oricine la un moment dat le experimentează, mai mult sau mai puțin. Însă există și alte tipuri de teamă, care țin de mediul social în care trăim, cum ar fi teama produsă de acțiunile teroriste. Mai mult ca oricând, zilele acestea orice european știe ce înseamnă acest lucru.

Cu ceva timp în urmă, acțiunile teroriste aveau loc undeva, departe de noi și afectau doar anumite sectoare ale societății. Astăzi au loc în orașele noastre, pe străzile noastre, curmând viața oricui le iese în cale, fără distincție, copil, tânăr, adult. Terorismul creează o teamă nouă, și anume aceea de a fi victima acțiunilor violente în orice moment, fără niciun motiv anume, sau aceea de a trăi într-o atmosferă nesigură, asfixiantă, care te face să te întrebi în fiecare dimineață dacă te vei putea întoarce acasă seara. Probabil la adulți, această teamă poate fi depășită mai ușor, dar cum le putem explica copiilor ce se întâmplă și mai ales cum îi putem proteja de epidemia de teamă?

Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH), dezastrele naturale, violența și terorismul pot provoca durere fizică și mintală în rândul tinerilor și copiilor, motiv pentru care rolul părinților este vital. Aceștia trebuie să observe comportamentul copiilor și să identifice modul în care răspund traumei create și care sunt reacțiile emoționale pe care le au. În unele cazuri, este posibilă intervenția specialiștilor pentru a oferi ajutorul necesar în recuperarea copilului.

În cazul traumelor emoționale, mintea reacționează la durere prin provocarea unor gânduri negative, a unor sentimente dureroase și chiar a unor comportamente extreme, precum frică puternică, retragere și distanțare de cei din jur, deficit de atenție și de concentrare, probleme în ceea ce privește somnul, violență și o stare de alertă permanentă, ca și cum în orice moment s-ar putea întâmpla ceva rău, notează nimh.nih.gov.

Cum le explicăm copiilor acțiuni precum cele de săptămâna trecută de la Paris, pe care nici noi nu le putem înțelege? Cum îi ajutăm să-și depășească teama?

Primul aspect de care trebuie să ținem cont este vârsta lor. În cazul copiilor mici, ar trebui evitată expunerea la știri și imagini violente. Chiar dacă avem impresia că joaca îi captivează în mod exclusiv în timp ce televizorul sau radioul ne informează la fiecare minut ce se întâmplă în jurul nostru, ochii și urechile copiilor sunt atente și înregistrează orice, chiar și imagini și informații care le pot face rău.

Unii copii de vârstă medie pot fi interesați de ceea ce se întâmplă în jurul lor și acesta este momentul în care părinții le pot explica, pe înțelesul lor, evenimentele care au loc în lume. Dacă nu sunt interesați să afle mai multe și se află încă în lumea jocurilor, lăsați-i acolo. Vor avea destul timp să afle ce înseamnă teroarea sau moartea.

Copiii mai mari află în mod inevitabil ce se întâmplă în jurul nostru. Discuțiile pe această temă îi pot ajuta să vadă lucrurile în mod corect, să le înțeleagă și mai ales să conștientizeze importanța vieții și să se bucure de fiecare moment, ca și cum ar fi ultimul, notează psychologytoday.com.

Părinții trebuie să le ofere o atenție deosebită copiilor: să-i asculte, să caute să le înțeleagă simțămintele și să-i ajute să înfrunte realitatea. De asemenea, să evite orice alt lucru care le-ar putea provoca stres copiilor, cum ar fi despărțirea pentru o perioadă de ei, din diferite motive, probleme nerezolvate la școală, probleme în familie sau cu alți copii etc. Deși uneori este greu, părinții trebuie să le explice copiilor ceea ce s-a întâmplat, în mod sincer și în același timp să-i lase să-și exprime sentimentele și opinia în legătură cu acele evenimente.

Însă copiii nu trebuie obligați să vorbească despre un anumit lucru care i-a afectat sau le-a provocat durere, atâta timp cât ei nu sunt pregătiți să vorbească. Nici nu trebuie să li se pretindă curaj, pentru că în felul acesta s-ar simți și mai copleșiți: pe de-o parte, de eveniment în sine,iar pe de alta, de faptul că nu pot face față așteptărilor părinților. Părinții trebuie să reacționeze cu mult calm, fără supărare atunci când reacțiile copiilor nu sunt tocmai cele mai bune, iar comportamentul lor lasă de dorit; ei trebuie să înțeleagă cauza acestora și să încerce să rezolve problema, nu să-i certe sau să-i pedepsească, pentru că acest lucru ar înrăutăți și mai mult situația.

Indiferent de vârstă, copiii trebuie să simtă căldura părinților, dragostea și simțământul de siguranță oferit de aceștia, pentru a-și putea menține echilibrul emoțional.

Foto:Petin | Dreamstime.com

Sursa: semneletimpului.ro